Housing Forum: Talks That Build

Luni, 11 Noiembrie 2019, a avut loc la București conferința internațională Housing Forum: Talks That Build, un eveniment  care a invitat la dialog specialiști și actori de decizie pentru a dezbate politicile de locuire și posibile soluții și modele de bune practici privind sectorul locativ pentru populația vulnerabilă din România.

În cadrul conferinței au avut loc doua paneluri de discuții pe tematici diferite:
ATELIER 1. Revizuirea legislației în domeniul locuirii sociale în România: Facilitarea accesului la locuințe sociale pentru populația vulnerabilă
ATELIER 2. Prevenție și intervenție în cazul dezastrelor naturale și rolul comunităților: Provocări și exemple de bune practici

Tobias Pasăre, colegul nostru, a participat în cadrul primului atelier cu privire la consolidarea legislației în domeniul locuirii sociale. În calitate de vorbitori au fost chemați doi deputați, Adrian Dohotaru si Petre-Florin Manole, urbanistul Eugen Panescu, geograful Bodgan Suditu si Mihaela Ungureanu din partea Direcției de Asistență Socială.

Discuția s-a concentrat pe definirea problemei, ieșind la iveală faptul că stocul locativ public este extrem de restrâns sau chiar inexistent în cadrul multor primării din țară, dar și faptul că atât legislația, cât și instrumentele urbanistice prevăd construirea de locuințe publice, însă ne lipsește punerea acestora în mișcare pentru a consolida stocul de locuințe necesare pentru diferite categorii de populație.

În cea de-a doua parte a atelierului discuția s-a îndreptat către identificarea de soluții în a adresa aceasta situație. Pentru început, s-a discutat despre termenul de locuință socială, care are un soi de stigmat în spațiul public românesc. Tocmai de aceea este nevoie să vorbim mai degrabă de locuințe publice care se adresează unor categorii mai largi de persoane, nu doar celor în situații de risc sau foarte vulnerabile. Totodată, s-a propus consolidarea unor mecanisme de impozitare progresivă pe proprietăți și stabilirea unor chirii sociale, dar și inventarierea patrimoniului locativ public pentru a consolida stocul actual.

Atelierul a fost bun prilej de dialog multi-instituțional, iar Habitat pentru Umanitate și-a luat angajamentul de a elabora un document în urma celor discutate, document pe care să îl adreseze administrației prezidențiale, dar și altor instituții responsabile de construirea și administrarea de locuințe publice.

Ș-am încălecat pe-o șa…

Sunt Ana Maria și am absolvit Facultatea de Litere din Cluj. Iar apoi m-am angajat la un call center că de’, dacă știi limbi străine nu ai cine știe câte variante. Și, după cum probabil vă așteptați, nu recomand nimănui să lucreze într-un call center. Destul de repede mi-am dat seama că nu e pentru mine și că nu pot lucra închisă într-un birou, răspunzând la telefoane toată ziua, ci că aș vrea să călătoresc și să văd lumea, acum cât știu că am timp destul și nu atâtea griji. Așa că am aplicat pentru un proiect EVS (European Voluntary Service) de 6 săptămâni în Cipru. Am renunțat la call center și în aprilie am plecat ca voluntar în Lysos, un mic sat din nord-vestul insulei unde, împreună cu alți 8 voluntari din Franța, Italia și Spania, am ajutat localnicii cu treburile de primăvară, am sărbătorit Paștele alături de ei și am organizat un maraton. Deși doar câteva săptămâni, a fost o experiență minunată pe o insulă de vis, am dormit pe plajă sub cerul liber sau pe acoperișul casei unde locuiam cu ceilalți voluntari, am mâncat delicatese grecești, am văzut cum se face halloumi, brânza lor tradițională, am explorat zona și cele două jumătăți, cea grecească și cea turcă, ale capitalei, Nicosia.

Întoarsă acasă, nu puteam decât să îmi doresc să călătoresc mai departe. Și astfel am aflat de la Corina, coordonatoarea voluntarilor susținuți de Asociația Pro Vobis din Cluj, că aș putea opta și pentru un proiect de voluntariat mai lung, de 11 luni. Așa că am găsit un proiect la o școală privată din Danemarca, unde am fost acceptată. Proiectul începea la 1 septembrie, așa că aveam o vară întreagă până atunci. Și cum, ei bine, de mult timp îmi doream să plec cu bicicleta într-o călătorie, am dat peste două fete din Germania care mergeau la Marea Neagră, așa că m-am alăturat lor din Serbia până la mare. Am pedalat timp de o lună împreună prin România și Bulgaria, tot pe lângă Dunăre, ba pe un mal, ba pe celălalt, am dormit cu cortul și am cântat prin orașe ca să ne strângem bani de înghețată. Momente minunate care nu puteau decât să mă facă să vreau să călătoresc și mai departe. Așa că am decis să mă duc în Danemarca pentru voluntariat…cum altfel decât pe bicicletă?

Și iac-așa am încălecat pe șa pe la jumătatea lui iulie, cu mult mai multe bagaje decât aș fi avut nevoie, dar hotărâtă să fac asta. Am fost cu blablacar până la Budapesta, unde deja a trebuit să îmi repar bicicleta. Pentru că era singura pe care o aveam, o bicicletă cam de o vârstă cu mine, cumpărată cu vreo 200 de lei second-hand din Cluj acum vreo 4 ani. Apoi cu flixbus până la Viena, de unde am început să pedalez singură. Am trecut prin Slovacia, Cehia, apoi tot spre nord prin Germania și am traversat cu feribotul de la Rostock până la Gedser în Danemarca, și am pedalat până în Copenhaga. Șase săptămâni în total, vreo 1500 km și nenumărați prieteni noi pe parcurs. Când ești pe bicicletă nu mai contează de unde ești, bicicleta joacă deja rolul de pașaport pentru tine și oamenii sunt mult mai deschiși și mai curioși să te cunoască. Am stat cu couchsurfing și warmshowers, două platforme online prin intermediul cărora poți fi găzduit gratis în casele oamenilor, pe o canapea sau într-o cameră extra sau cu cortul în grădină. În orice caz, oameni care te așteaptă cu inima și brațele deschise să le povestești de unde vii și cum de te-a lăsat mama să pleci singură cu bicicleta prin lume. Le tot făceam origami pentru a le răsplăti ospitalitatea, hârtia fiind destul de ușoară pentru bagajele mele. N-a fost mereu ușor, am avut și zile cu ploaie și zile când simțeam că nu mai pot, vântul bătea să mă dărâme și credeam că n-o să ajung. Dar până la urmă treceau toate și reușeam să ajung. Deși pedalam singură în timpul zilei, seara cunoșteam oameni noi și vedeam cum trăiesc, unii cu copii, unii fără, unii singuri, studenți, bunici, mame, tați, artiști, profesori, ingineri. Totdeauna interesant și neașteptat. Și totdeauna ceva nou de învățat. Era ca și cum trăiam într-o nouă familie în fiecare seară. Erau și locuri de unde n-aș mai fi plecat, erau și familii unde copiii făceau o zarvă de abia îți auzeai gândurile. O provocare tot timpul, să te adaptezi modului lor de viață și să le arăți și cum trăiești tu.

Și astfel am ajuns într-un final la școala din Danemarca, efterskole după cum sunt ele numite. Este un sistem de școli opționale unde elevi de 15-16 ani pot merge pentru un an, înainte de cei 3 ani de liceu. Sunt școli cu internat unde poți studia orice pasiuni ai avea, de la sport și muzică, la teatru, limbi străine, ceramică, dans și multe altele. Școala unde am fost eu este de studii interculturale, limbi străine și călătorii. Ajutam la orele de engleză, de japoneză, Global Citizenship, artă, dar și la bucătărie și cu activitățile de seară și ce alte proiecte mai aveau. Și am avut și ocazia să merg cu elevii și încă doi profesori în Japonia în excursia cu clasa.

A fost un an în care am văzut cum e să lucrezi într-o școală, mi-am făcut prieteni printre elevi și profesori și ceilalți voluntari cu care am împărțit această experiență, am învățat despre cultura și limba daneză, am petrecut Anul Nou în stil danez și vacanța de Paști pe plajă. Locuiam și luam masa la școală alături de ceilalți elevi, și am vizitat și școlile unde erau ceilalți voluntari. Am învățat daneza cu una dintre eleve, citeam și traduceam împreună Micul Prinț, iar în schimb eu o ajutam cu japoneza. Când ești voluntar investești altfel în timpul tău, ești mai deschis să experimentezi și să înveți, și în același timp mai liber să pui în practică tot felul de idei. Iar o școală e locul perfect unde poți testa proiecte și lucruri noi, atât împreună cu elevii, adaptându-te la interesele lor, cât și de unul singur, învățând o nouă limbă, poate un instrument muzical, poate un nou hobby. A fost un an plin de peripeții, de noi aventuri, dar și de provocări, un an de amintiri frumoase și de obstacole depășite. Și dacă aș mai putea, aș mai tot pleca cu proiecte din astea de voluntariat. Dar ce sigur pot face, e să recomand tuturor să nu lase o șansă ca asta să treacă!

Iar înapoi spre casă…se putea altfel decât pe bicicletă? Aceeași bicicletă, o Ana cu ceva mai multă experiență. Bine, dar asta nu înseamnă că nu aveam din nou prea mult bagaj, și că nu m-am și rătăcit de câteva ori. Dar și astea fac parte din aventură și înveți să te descurci cu toate. Dar nu m-am întors pe același drum, ci prin Germania, Belgia, Franța, Elveția, Austria, Slovacia, Ungaria…și acasă. Am plecat tot pe la mijloc de iulie, dar drumul a durat doua luni și ceva, vreo 3000 km în total. Din nou provocări, dar și recompense. Locuri de neuitat, oameni de neuitat. Am stat tot prin casele oamenilor, la studenți într-un apartament vraiște, familii cu copii care nu vorbeau engleză, dar erau nerăbdători să îți arate toate jucăriile, hăinuțele și fotografiile de familie, la bunici, la olari, la un fierar, la pictori, la profi de sport, de mate, la doctori, arhitecți, alți bicicliști, am vorbit în engleză, în franceză, prin semne și desene sau fără vorbe. Unii m-au inspirat prin modul lor de a vedea viața, cu alții poate nu eram eu întru totul de acord. Am vizitat și prieteni mai vechi pe care a fost o plăcere să îi revăd. Din nou am făcut origami pentru gazde și am continuat să scriu și să pictez în jurnalul de călătorie început anul trecut. Orașe minunate, coasta Atlanticului, păduri pline de gâze, câmpuri cu flori, soare, ploaie, vânt… Dealuri de urcat care te lăsau fără aer, dar care promiteau priveliști de poveste și o binemeritată coborâre. Libertate să pedalezi cât de repede vrei, să îți planifici cum vrei traseul, să stai o zi întreagă căutând scoici pe plajă dacă voiai. O aventură care îți confirmă, cu fiecare zi care trece, că oameni buni sunt peste tot, bucuroși să te cunoască și să te ajute. Și din care înveți să fii mai umil, mai înțelegător și recunoscător pentru bunătatea pe care o întâmpini la fiecare pas. Și să vrei să ajuți și tu cum poți la rândul tău. Și, de asemenea, înveți și că n-ai nevoie de atâtea lucruri, gânduri și griji, că bagajul care chiar îți e necesar încape lejer în două genți pe bicicletă…și și cel emoțional se mai împuținează cu fiecare pedală.

Și uite-așa am ajuns din nou la Budapesta, unde a trebuit să duc iar bicicleta la reparat, cu mai multe probleme de data asta, dar bucuroasă că totuși m-a adus cu bine până la capăt. La capătul de anul ăsta, pentru că aventura n-o să se termine aici, mai am destule locuri de explorat în lumea asta largă.

Ș-am încălecat pe-o șa…

Ana Maria Răducan

OBIECTIVELE GLOBALE – CE TREBUIE SĂ ȘTII? #2

Vă invităm la un curs de două zile și jumătate în care să explorăm împreună moduri în care putem contribui la îndeplinirea obiectivelor cuprinse în Agenda 2030 asumată de toate statele membre ONU.

Ne vom împrieteni cu toate conceptele teoretice din domeniul obiectivelor globale, punând accentul pe dreptul la o locuire decentă. Vom descoperi elementele planificării unui eveniment de succes și vom urma pașii din managementul voluntarilor, pentru a-i putea aduce și pe alții mai aproape de misiunea noastră.

Cursul va fi interactiv, creativ și non-formal și va aborda următoarele teme:
– Ce sunt ODD-urile și ce legătură au cu noi?
– ODD 11 – Orașe sustenabile – problematica locuirii – global versus local
– Voluntariat pentru dezvoltare internațională
– Recrutarea și motivarea altora pentru a face voluntariat pentru ODD-uri
– Organizarea de evenimente și promovarea în comunitate
– Bune practici în evenimente/campanii creative de promovare a ODD-urilor
– Despre comunicare – instrumente simple și gratuite

Criterii de eligibilitate:
• Cursul este adresat bibliotecarilor publici și lucrătorilor de tineret.
• Participanții trebuie să își asume participarea activă pe toată perioada cursului.
• Participanții trebuie să organizeze și să raporteze un eveniment public de promovare a tematicii.

Criterii de selecție:
• Înscrierea în termenul limită anunțat;
• Motivația privind implicarea în proiect;
• Interesul pentru tema cursului și corelarea acesteia cu obiectivele instituționale;
• Capacitatea de implicare a voluntarilor în activitățile de proiect;
• Capacitatea de a continua, susține și multiplica rezultatele proiectului;
• Angajamentul privind implementarea tuturor activităților din proiect.

Evenimentul va avea loc la Pensiunea Valea Paradisului, Măguri-Răcătău, județul Cluj, între 26 și 29 noiembrie. Cazarea se va face în camere de 2, 3 sau 4. Costurile de cazare, mesele și pauzele de cafea sunt acoperite de către organizatori.
Cursul este deschis pentru bibliotecari publici și lucrători de tineret din orice județ din Romania iar transportul poate fi decontat în limita a 150 RON.

Capacitatea evenimentului este de 20 participanți, 10 bibliotecari publici și 10 lucrători de tineret, așadar vă încurajăm să vă înscrieți până marţi, 19 noiembrie, ora 23:59. Vă rugăm să completați formularul de înregistrare apăsând butonul de mai jos.

Pentru informații suplimentare, nu ezitați să ne contactați la numărul de telefon 0753758989 sau la adresa de e-mail programe@provobis.ro – persoană de contact: Mădălina Boțu.

Ne ❤ coordonatorul de voluntari

Pro Vobis dă sfoară în țară – am pornit în căutare de schimbă-lume!

De mai bine de 27 de ani credem în puterea faptelor bune și ne punem energia și experiența în folosul promovării voluntariatului în România.

Știm că de multe ori noi – oamenii din ONG-uri – lucrăm pentru cauzele în care credem, însă nu ne oprim suficient de des pentru a ne uita și la ce reușim să clădim în jurul nostru. Cu toate acestea, în drumul spre a face lumea un loc mai bun, cu siguranță ați reușit să adunați o doză sănătoasă de inspirație – în special uitându-vă cu mândrie la cei care fac parte chiar din organizația voastră și la cei care coagulează forțele voluntarilor.

Pe 5 noiembrie sărbătorim Ziua Internațională a Managerilor de Voluntari!
Vrem să ne folosim de această ocazie pentru a-i cunoaște și a le recunoaște meritele celor care reușesc să fie o adevărată forță de mobilizare în organizațiile din care fac parte – coordonatorii de voluntari. Așadar, alătură-te nouă în această celebrare și mulțumește-i coordonatorul de voluntari din echipa ta, pentru munca pe care o depune și pentru modul în care reușește să inspire și să provoace zi de zi voluntarii să fie mai buni și mai implicați în comunitățile din care fac parte!

Trimite-ne o poză a coordonatorului tău de voluntari preferat și spune-ne într-un paragraf ce îl face să fie special și de ce te mândrești cu el/ea. Mulțumește-i din partea echipei tale și noi o să fim mâna ta dreapta în a răspândi vestea priceperii și dedicării sale!

Trimite-ne nominalizarea ta pe adresa de email programe@provobis.ro, până cel târziu pe 4 noiembrie 2019, iar noi o vom adăuga în albumul super-coordonatorilor de voluntari din campania pe care o vom desfășura pe pagina noastră de Facebook, pe data de 5 noiembrie – „Ne coordonatorul de voluntari!”

Nominalizările vor avea acest format, așa că nu uita să ne trimiți toate elementele care apar aici, inclusiv sigla organizației tale:

Suntem aici pentru orice alte întrebări ai și sperăm să ne accepți invitația! Pe voluntari îi recunoaștem de multe ori, hai să nu uităm de cei care îi coordonează!

Cu poftă de împărtășit inspirație și povești frumoase despre coordonatorii de voluntari din toată țara,

Echipa Pro Vobis

Meeting Point

Proiectul „Meeting Point” este un parteneriat strategic dintre trei organizații, V.I.A.C. – Institutul pentru sprijin și dezvoltarea tinerilor din Slovacia, organizația Plan B din Cehia și organizația Pro Vobis – Centrul National de Resurse pentru Voluntariat din România.

Obiectivul principal al proiectului este de a contribui la recunoașterea pe piața muncii a abilităților pe care tinerii le câștigă prin voluntariat, prin conectarea voluntarilor, a mediului de business și a organizațiilor din sectorul neguvernamental.

Afla mai multe

Contact

provobis@provobis.ro Tel./Fax: 004-0264-412 897 Program: 09:00-17:00 Cluj-Napoca | Romania

Afilieri