25 de ani de Pro Vobis – Episodul 1

Ioana Muresan

12 ianuarie 2017

Anul 2017 incepe bine, cum ii sta bine unui an nou – cu un pic de introspectie, cu un bilant, cu o incursiune ‘down the memory lane’; multumim, Cristina, pentru ocazie. Nu in fiecare zi avem luxul de a petrece ore intre poze dragi, depanand amintiri…

Nu sunt cuvinte sa zicem cat de mult a insemnat Pro Vobis pentru noi, atat in plan profesional cat si personal. In retrospectiva, toata acea perioada a fost un mare ‘blur’, un mix de vise, de sperante, de actiune, de agitatie, de stress, de caderi si ridicari, de incredere si dezamagiri, de forta si vulnerabilitate, undeva in zona gri dintre agonie si extaz. Prietenii (din non profit) stiu de ce!

Pro Vobis a insemnat pentru noi sansa de a crea, de a intalni oameni extraordinari, de a semna multe premiere in non-profitul romanesc. Primele succese – si primele dificultati. Intelegerea (nu si acceptarea) limitelor omenesti. Provocari din cele mai variate.

Saptamana Nationala a Voluntariatului. Sansa de a visa la o lume mai buna si de a ne pune visele in aplicare.

Gala de premii pentru implicare in comunitate.

Zambetul si rabdarea si tactul inegalabil al lui Ion Olteanu. Observatiile pertinente (cu mai putin tact : ) ale lui Mihai Lisetchi. Discutiile informale tarziu in noapte de la forumurile nationale.

Targul de voluntariat din centrul Clujului.

Voica, Sorana, Cristina, Andrea, Misu, Simo, Rob ; Alina, Cata, Dana.

Voluntariat.ro – prima versiune, facuta in Word, si siteul adevarat creat ani mai tarziu de Chrysopeea.

Noptile pe tren. Noptile albe la birou.

Raportul Phare scris intre ceremonia de la sfat si cheful din seara cand ne-am casatorit.

Drumurile facute la Bucuresti cu stampila pentru a prinde cate un deadline, in timp ce proiectele erau inca ‘in construction’ in Cluj.

A, si drumul birou-maternitate! Interventiile la Matinal la ora 6 dimineata dupa nopti nedormite din motive de colici.

Sedintele Consiliului local despre alocarea unui spatiu.

Chefurile cu voluntarii. Discutiile cu voluntarii.

Si lista abia incepe! Au fost si bune si mai putin bune. Majoritar bune (unele lucruri nu se schimba niciodata !). Momente nepretuite pentru ca s-au impletit atat de strans cu tineretea noastra (prima dintre ele). Momente nepretuite, pentru ca le-am realizat / infruntat impreuna, pentru ca ne-au permis sa ne gasim.

Momente nepretuite pentru ca exista oameni ca voi care le continuati.

Multumim.

Un zambet,

Ioana si Dodo

 

Ioana Muresan (Director executiv in perioada 1999-2005)

Traian Muresan (Manager financiar in perioada 1999-2005)

 

Foto : Sedinta de redefinire a misiunii Centrului National de Voluntariat Pro Vobis; Cluj, Parcul mare, 2003.

Ioana Muresan

European Solidarity Corps (ESC): Cateva informatii si cateva intrebari

ESC lansare foto

Recent s-a lansat la Bruxelles o noua initiativa a Comisiei Europene dedicata tinerilor: Corpul European al Solidaritatii, sau European Solidarity Corps (ESC). Anuntat in septembrie 2016 de catre presedintele Juncker in discursul cu privire la starea Uniunii, acest corp vine sa completeze eforturile de solidaritate ale Comisiei Europene. Salutam initiativa si apreciem separarea clara a componentelor de voluntariat si angajabilitate (ucenicie, instruire sau angajare), ambele cu contributii semnificative la cresterea solidaritatii si la dezvoltarea personala si profesionala a tinerilor, in moduri diferite insa care merita abordate separat si puse in valoare corespunzator cu specificul lor profund. Regasim cu bucurie o noua recunoastere a contributiei pe care voluntariatul o are la punerea in practica a valorilor europene de solidaritate si toleranta si apreciem deschiderea catre investitia in solidaritatea construita prin voluntariat in interiorul Uniunii Europene si in interiorul statelor membre. Afla mai multe

Legea voluntariatului si statutul de membru in organizatie

Cristina Rigman

Cristina Rigman, Pro Vobis

Cum se aplica Legea voluntariatului persoanelor care sunt si membri ai organizatiior pentru care sunt voluntari? Statutul de membru intr-o asociatie se dobandeste in baza semnarii unei adeziuni (sau a actului constitutiv in cazul membrilor fondatori) si reprezinta un contract civil intre persoana fizica si organizatia respectiva in baza caruia persoana fizica are anumite drepturi si isi asuma anumite responsabilitati. Cele mai comune drepturi sunt cel de a vota in adunarea generala si de a ocupa functii de conducere in structurile asociatiei. Cele mai comune responsabilitati sunt cele legate de prezenta la adunarea generala (cel putin una pe an conform legii) si plata unei cotizatii.

Afla mai multe

Impresii din Norvegia

Despre voluntariat, asumare, responsabilitate, societate. Despre o altfel de guvernare, altfel de politici publice și altfel de finanțare publică pentru voluntariat

Pe la jumătatea aeronavei începea deja să se simtă vântul puterninc și rece. Tocmai aterizasem la Oslo pentru cele 3 zile ale vizitei de studiu în Norvegia. De pe scara avionului am remarcat grămezile mari de zăpadă gri, adunate ordonat în mijlocul spațiului de manevră de pe aeroport. Am pășit în clădirea terminalului pe un culoar placat cu lemn, cald și primitor, în totală antiteză cu vântul puternic și rece de afară. Prima reclamă care îmi atrage atenția era scrisă cu gri pe un perete alb: ”Come follow our path”. Într-adevăr, mi-am zis, căci veniserăm în Norvegia ca să descoperim voluntariatul nordic, să explorăm modul de lucru al centrelor de voluntariat și să învățăm despre modul în care autoritățile publice sprijină voluntariatul în Norvegia.

“Government is supposed to collect money and distribute money. Everything else is our job, because this is our society.”

Prima întâlnire a avut loc la Frivillighet Norge, organizația gazdă a vizitei noastre de studiu, o structură națională de reprezentare a organizațiilor voluntare. Pentru că în Norvegia nu se vorbește despre sectorul ONG sau despre societatea civilă, ci despre organizațiile voluntare. Pentru că efortul și munca sunt ale voluntarilor și caracterul voluntar al acestor organizații este cea mai importantă trăsătură a lor, pe care norvegienii își doresc să o sublinieze inclusiv prin denumirea acestui sector. O după amiază s-a dovedit insuficientă pentru a descoperi sectorul voluntar din Norvegia, a pune întrebări, a face corelații cu realitatea din România și a împărtăși din experiențele noastre.

“We like to talk about voluntary sector and not NGO sector or civil society, because the value and the work lies with volunteers and not with organizations.”

Norvegia are o tradiție lungă și solidă a colaborării dintre societatea civilă și autoritățile publice de la toate nivelurile. Ministerul Culturii este instituția responsabilă cu politicile publice în domeniul cultural, industrii creative, culte, mass-media, sport și sectorul de voluntariat, fiind responsabil cu coordonarea politicilor publice în domeniul voluntariatului. Cifrele nu sunt o problemă în Norvegia, existând date recente despre situația sectorului de voluntariat. Șase din zece norvegieni se implică în activități de voluntariat, există aproximativ 90 000 organizații neguvernamentale, principalele domenii de activitate voluntară sunt cultura și recreerea, inclusiv sportul, iar familiile cu copii sunt cele mai active în acest domeniu. Forma cea mai răspândită de implicare este calitatea de membru în organizații voluntare, existând 10 milioane de membri, din cei  5 milioane de locuitori. Pentru că fiecare norvegian este membru în cel puțin două asociații.

”The voluntary sector is a fundamental building block in our society. We have a long and strong tradition of collaboration between state and the voluntary sector.”

Implicarea voluntarilor care nu sunt membri este un fenomen relativ nou în Norvegia, dar care a crescut pe fondul schimbărilor în stilul de viață și în așteptările norvegienilor. S-a conturat conceptul de microvoluntariat pentru a defini acele acte de implicare simple și punctuale, care nu presupun și apartenența la organizații ca membru. Implicarea oamenilor în astfel de acțiuni construiește loialitatea lor treptată, pentru a culmina cu aderarea la organizație în calitate de membru. Norvegienii recunosc faptul că loialitățile tradiționale – de tipul ”eu trebuie să fiu membru în această organizație pentru că părinții mei au fost membri în această organizație” – nu mai sunt la fel de puternice și atragerea de noi membri este mai dificilă în prezent. Compoziția populației s-a diversificat și ea în feluri care afectează direct viața organizațiilor care sunt în căutare de membri sau de voluntari. Comunitățile de imigranți sunt poluri puternice de implicare dacă îți dorești să le accesezi, ca organizație, dar care îți impun și o schimbare a modului clasic de activitate și interacțiune. Noul portal de întâlnire a cererii și ofertei de voluntari dezvoltat de Frivillighet Norge va fi tradus în limba engleză pentru că ”nu toți norvegienii vorbesc norvegiană și trebuie să ne coborâm standardele ca să putem ajunge la ei.”

”We have to prepare organizations to face a new reality of engaging people. Volunteering is the new way of getting members!”

Discuția despre birocrația crescândă și eforturile de reducere a acesteia au revenit pe agendă pe parcursul vizitelor realizate la organizații, centre de voluntariat, asociația municipalităților sau Ministerul Culturii. Privită prin ochii noștri, poate părea aproape o glumă. Sectorul voluntar din Norvegia se finanțează în proporție de aproximativ 36% din surse publice (autorități centrale și locale), 7% donații private și 57% cotizații de la membri și activități generatoare de venit. Proiectele de tip grant / finanțare nerambursabilă care susțin în proporții masive organizațiile neguvernamentale din România sunt considerate de norvegieni mult prea birocratice și nu sunt accesate prea des. Unul dintre Centrele de Voluntariat din Oslo (Vestre Acre Frivillig Sentral), pe care l-am vizitat, are un buget anual de 70 000EUR, din care 30 000EUR vin de la autoritățile centrale, 30 000EUR de la autoritățile locale și 10 000EUR din alte surse (proiecte, granturi, donații, cotizații, servicii etc.). Cerințele pentru centrele de voluntariat care beneficiază de această schemă de finanțare sunt: să aibă cel puțin un angajat (pe al cărui salariu cu toate taxele incluse se cheltuiesc 55 000EUR din bugetul total) și să acționeze după principiul ”ceea ce oferim comunității trebuie să fie gratuit”. Centrul de voluntariat are aproximativ 106 voluntari. Pentru finanțarea primită de la autoritățile publice, centrul de voluntariat trebuie să mențină contabilitatea, să efectueze un audit anual și să raporteze narativ cu privire la activitățile realizate, raportare care se poate face prin intermediul raportului anual al organizației. Pentru a înregistra o organizație în Norvegia este nevoie de 2 persoane, un document al întâlnirii membrilor (echivalent al actului constitutiv, fără a fi trecut însă pe la notar sau avocat) și un statut al organizației. Înregistrarea se face on line, fără niciun alt demers administrativ și fără niciun cost.

”Government money for volunteer centers hosted by foundations follows the principle: give them a telephone and an office and they do the rest.”

Ministerul Culturii își organizează activitatea după un document de politici publice numit ”The Governments Declaration on Voluntary Work”, document lansat în primăvara anului 2015 și realizat în urma consultărilor cu sectorul de voluntariat. Scopul acestui document este de a acționa ca bază a dialogului dintre autoritățile centrale și sectorul de voluntariat, indiferent de domeniul de activitate și de ministerul responsabil. ”Ambițiile guvernului” – după cum ne spun reprezentantele ministerului cu care am discutat – sunt:

  • să contribuie la creșterea voluntariatului la firul ierbii, fără control politic;
  • să simplifice regulile și să înlăture birocrația;
  • să îmbunătățească mediul în care acționează organizațiile voluntare;
  • să stimuleze participarea cetățenilor;
  • să consolideze integrarea și incluziunea socială;
  • să stimuleze cunoașterea și cercetarea în domeniu.

Platforma sectorului de voluntariat, o strategie pentru perioada 2015-2019, intitulată ”Space for civil society” vizează, la rândul ei:

  • îmbunătățirea mediului în care acționează organizațiile voluntare de către guvern;
  • luarea în considerare într-o mai mare măsură a vocii organziațiilor voluntare în procesul elaborării politicilor publice de către guvern;
  • creșterea numărului de cetățeni implicați ca membri, voluntari sau donatori în organizațiile voluntare;
  • consolidarea capacității, creșterea impactului și îmbunătățirea rezultatelor organizațiilor voluntare printr-o mai bună colaborare și coordonare;
  • creșterea vizibilității organizațiilor voluntare la nivel local, național și în cadrul dezbaterilor publice.

Vizita în Norgevia a fost o incursiune într-o altă lume a relațiilor dintre stat și societatea civilă. O lume în care relația dintre autorități și societatea civilă, sau mai corect spus sectorul voluntar, este marcată de încredere reciprocă și consultare permanentă. O lume în care birocrația este minimală, dacă o judecăm după standardele românești, dar pentru a căre reducere există preocupări constante atât din partea autorităților cât și din partea sectorului de voluntariat. O lume în care reglementarea minimală a centrelor de voluntariat finanțate din fonduri publice de la nivel local și central este prețuită, însă diferențele apărute în timp necesită elaborarea unui set minim de standarde comune care să se aplice tuturor centrelor de voluntariat, indiferent că sunt gestionate de autorități locale sau de fundații și asociații. O lume în care participarea cetățenilor este o valoare fundamentală pe care atât autoritățile cât și sectorul voluntar se străduiesc să o susțină și să o faciliteze. O lume în care cetățenii sunt conștienți de rolul lor în societate și de responsabilitatea pe care o au de a se implica în viața civică, pentru a face ceea ce este de făcut în felul în care ei, cetățenii, cred că este cel mai bine pentru ei. O lume care se uită curios la moșternirea comunistă a României și la lupta celor care nu au ”câștigat loteria genetică” de a-și face viața și țara mai bună prin implicare și voluntariat. O lume care are de învățat de la organizațiile din România despre creativitatea în mobilizarea și motivarea oamenilor să devină voluntari și despre supraviețuirea în hățișul administrativ și birocratic al finanțărilor nerambursabile (europene și nu numai) care încep să fie explorate ca posibile alternative de finanțare a activităților care nu mai încap în bugetele puse la dispoziție de autoritățile publice.

”Applying for and reporting on public grants should be easy for volunteer organizations”

Am revenit în lumea noastră cu câteva nostalgii. Ne-am dori să avem și noi o relația privilegiată cu autoritățile, care să ne respecte pentru valoarea pe care o aducem zi de zi prin munca noastră de organizații neguvernamentale și a voluntarilor pe care îi implicăm, în așa măsură încât să ne ofere un loc la masa unde se dicsută politicile publice în domenii în care am avea și noi ceva de spus. Ne-am dori și noi o cotă de buget alocată de la nivel local și central pe care să ne construim existența de bază, accesarea de fonduri pentru finanțarea activităților fiind deja un mod comun de lucru și de operare pentru majoritatea organizațiilor neguvernamentrale din România. Ne-am dori și noi un mediu debirocratizat, în care înregistrarea și funcționarea organizațiilor neguvernamentale să fie simplificată, iar accesarea finanțărilor publice și raportarea acestora să fie prietenoasă și predictibilă.

Dar am revenit și cu câteva certitudini. Suntem puternici pentru că am reușit să reconstruim societatea civilă și implicarea voluntară de la aproape zero până la ceea ce este astăzi. Și nu e deloc puțin ceea ce avem în prezent din acest punct de vedere. Suntem puternici pentru că am reușit să facem acest lucru cu foarte puțin sprijin financiar din partea autorităților și în ciuda procedurilor complexe și costisitoare prin care a trebuit să trecem, de la înregistrarea unei organizații până la accesarea și raportarea de fonduri. Suntem puternici pentru că am reușit să mobilizăm cetățenii alienați de viața și responsabilitatea civică și să reînviem în ei spiritul activismului și implicării, solidaritatea și empatia, dorința de a contribui direct la binele comun la care aspirăm. Și trebuie să continuăm pe acest drum pentru că viitorul nostru este la capătul acestui drum.

 

****************************************************

 Material realizat de Pro Vobis – Centrul Național de Resurse pentru Voluntariat (www.provobis.ro), în cadrul proiectului „Modele de colaborare in domeniul voluntariatului in Romania si Norvegia ”, implementat în perioada 01/03/2016 – 31/05/2016 și finantat prin Fondul ONG în România, Mecanismul Financiar al Spațiului Economic European 2009 – 2014, Fondul pentru Relaţii Bilaterale.

Implementarea legii voluntariatului, intre birocratie si excelenta in managementul voluntarilor

Cristina Rigman
Cristina Rigman, Pro Vobis Cristina Rigman
Dupa efuziunea generata de succesul modificarii Legii 195/2001 – Legea voluntariatului si transformarea ei in Legea 78/2014, au inceput discutiile si dilemele. Ne-am bucurat ca avem la dispozitie prevederi legale noi, menite sa creasca nu doar calitatea experientelor de voluntariat, ci si recunoasterea impactului acestora atat la nivel individual, cat si la nivelul societatii. Dar ne-am si intrebat cum sa facem sa punem in aplicare toate noile prevederi ale acestei legi si de unde vom gasi resursele necesare pentru a face ca totul sa fie confom legii, pentru ca resursele de investit pentru a aduce implicarea voluntarilor la nivelul actualului cadru legal nu sunt deloc putine. Si nu vorbim aici doar de bani, ci mai ales de timp si de personal care sa faca toate aceste lucruri. Cateva dintre lucrurile care pun pe jar organizatiile care lucreaza cu voluntari sunt:
  • Alocarea unui coordonator de voluntari
  • Anuntarea publica a disponibilitatii de a lucra cu voluntari
  • Gestionarea relatiei cu persoanele cu varste sub 15 ani
  • Redactarea regulamentului intern de lucru cu voluntarii (care sa cuprinda proceduri pentru incheierea contractelor de voluntariat, monitorizarea activitatii voluntarilor, punerea in practica a tuturor prevederilor legale referitoare la contracte, fise, regulamente etc., continutul si organizarea sesiunii de orientare a voluntarilor, criteriile si procedura refuzarii unui voluntar, conditiile si procedurile de decontare a cheltuielilor realizate in cadrul activitatii de voluntariat, procedura angajarii raspunderii voluntarilor, conditiile in care se incheie asigurare pentru voluntari, etc.)
  • Realizarea registrului de evidenta a voluntarilor
  • Intocmirea contractelor de voluntariat conform noii legi
  • Intocmirea fiselor de voluntariat, anexa obligatorie la contact (numita anterior in practica managementului voluntarilor Fisa postului)
  • Intocmirea fiselor de protectie a voluntarilor, anexa obligatorie la contract
  • Realizarea sesiunilor de securitate si sanatate in munca pentru voluntari
  • Continutul si procedura organizarii sesiunii de orientare a voluntarilor, obligatorie conform legii
  • Emiterea certificatului de voluntariat, la cererea voluntarului

Nu mi-am propus sa le luam pe rand si sa discutam cum pot fi facute cat mai bine si cu o utilizare mai eficienta a resurselor. Daca o astfel de abordare este utila, va invitam sa urmariti editiile viitoare ale Scolii Managerilor de Voluntari, in cadrul careia putem discuta detaliat si fata in fata despre toate aceste aspecte. Ce vreau sa scot in evidenta in acest articol este modul cum ne raportam la aceste schimbari noi, ca organizatii care lucreaza cu voluntari, si noi, ca oameni care lucram in astfel de organizatii. Cum spuneam la inceput, dupa efuziunea succesului de modificare a legii, am inceput discutiile si dilemele. Nu am vrut sa spun plangerile si regretele chiar din primele randuri ale articolului. Dar nu putine au fost circumstantele in care orice discutie despre noua lege a voluntariatului a curs in mod natural catre o vale a plangerii si a sumei de probleme pe care aplicarea ei le genereaza pentru organizatii si coordonatori de voluntari.

Nu voi spune ca aplicarea prevederilor noii legi a voluntariatului este usoara. Dar voi spune ca modul in care ne raportam noi la aceste aspecte le face mai usoare sau mai dificile.

Chiar daca putem vorbi despre o crestere a birocratiei asociate activitatii de voluntariat, modul cum ne raportam la aceaste proceduri le transforma in prieteni sau in dusmani. Ce face de fapt aceasta lege, prin prevederile ei, este sa aduca o anumita normalitate in activitatea de voluntariat organizata prin intermediul organizatiilor care lucreaza cu voluntari. Este o normalitate care in alte tari exista de mult si care vizeaza de fapt un anumit respect pentru persoana cu care lucram, ale carei abilitati si cunostinte le folosim in activitatile noastre. De ce o organizatie care lucreaza cu voluntari ar trebui sa fie mai putin preocupata de securitatea si sanatatea voluntarilor implicati in activitatile sale decat trebuie sa fie un angajator fata de angajatii sai? De ce voluntarii nu ar trebui sa aiba dreptul la asigurare impotriva riscurilor ce decurg din activitatea lor de voluntariat? De ce nu ar trebui ca organizatiile sa se asigure ca voluntarii isi cunosc drepturile si responsabilitatile inainte de a incepe activitatea de voluntariat? De ce procedura de a emite un certificat de voluntariat, care poate aduce recunoasterea perioadei de voluntariat ca experienta profesionala, ar trebui sa fie mai simpla si/sau deloc birocratica? Aceste intrebari vin sa sublinieze odata in plus faptul ca noi, ca organizatii care implica voluntari, avem fata de ei responsabilitatea asigurarii unui mediu de lucru sigur si care nu le pune in pericol sanatatea, avem responsabilitatea sa ii protejam atunci cand activitatile prestate implica riscuri, avem responsabilitatea sa ne asiguram ca voluntarii isi cunosc drepturile si responsabilitatile, avem datoria sa emitem certificate de voluntariat cu responsabilitate si care au acoperire reala si sunt bazate pe monitorizarea activitatii si evaluarea invatarii pentru a construi credibilitatea instrumentului. Ca sa facem toate astea avem nevoie de resurse – de timp, de bani si de oameni pregatiti si dedicati.

Faptul ca nu avem resursele sau capacitatea sa indeplinim toate prevederile legii nu este o problema a legii, ci o problema a sectorului de voluntariat si a statului care nu ne sprijina.

Multe dintre instrumentele introduse in lege au scopul de a creste calitatea experientei de voluntariat si de a facilita masurarea impactului acesteia la nivel individual si al societatii, tocmai pentru a avea argumente in sprijinul cererii noastre de sprijin, inclusiv financiar, din partea statului. In absenta unor date concrete si coerente care sa arate contributia incontestabila a voluntariatului la societate este prea putin probabil ca vom reusi sa obtinem sprijinul financiar din partea statului pentru a creste implicarea voluntarilor. Suntem intr-un potential cerc vicios si rezistenta la implementarea prevederilor legii nu este calea catre a ne creste capacitatea. Da, este mai multa birocratie. Si ne plangem de asta pentru ca ne uitam doar din perspectiva a ceea ce trebuie sa facem noi, ca organizatii, si a resurselor necesare si a capacitatilor noastre pe care nu (prea) le avem. Dar daca schimbam un pic perspectiva situatia se poate vedea si altfel. Daca am fi factori de decizie si ar veni reprezentantii sectorului de voluntariat sa ceara finantare operationala (core funding) – asa cum exista de exemplu in Norvegia pentru centrele de voluntariat – cu ce argumente (a se citi cifre) ne putem sustine cauza? Daca am fi un voluntar care urmeaza sa lucreze intr-un mediu expus la risc, nu am vrea sa stim ce masuri de siguranta sunt luate pentru a ni se asigura securitatea si sanatatea in munca si daca beneficiem de asigurare in cazul in care patim totusi ceva? Nu ni s-ar parea normal ca organizatia sa fie preocupata de aceste aspecte? Daca am fi un angajator la care se prezinta sute de candidati cu certificate diverse emise de diversi nu am vrea sa recunoastem dintr-o privire certificatul de voluntariat emis conform legii (verificabil intr-o baza de date unica) si care are in spate cifre exacte si rapoarte de activitate riguroase care chiar documenteaza invatarea pe care o dorim recunoscuta? Da, dar ca sa facem toate acestea este nevoie de aceasta birocratie. Cel putin in acest moment. Poate ca dupa 10 ani nu va mai fi nevoie si vom schimba din nou legea eliminand din ea o buna parte din prevederile care azi ni se par birocratice, pentru ca ele au devenit normalitate si se vor intampla si in absenta includerii lor intr-o lege. Dar pana sa ajungem acolo, avem nevoie de acesti pasi pentru a ne construi argumentele care sa ne ajute sa dobandim resurse care ne vor creste capacitatea sa facem lucrurile asa cum trebuie facute. Desigur, legea nu e perfecta. Si nici noi nu suntem. Trebuie doar sa ne gasim calea cea mai buna (a se citi scurta si eficienta) catre a pune in practica prevederile legii.

Aceasta cale incepe cu o atitudine pozitiva fata de schimbarile impuse de lege. Si cu acceptarea faptului ca lipsa capacitatii nu justifica ocolirea legii, ci necesita actiuni specifice pentru cresterea capacitatii.

Inchei concluzionand ca nu avem o lege perfecta, ci doar multe provocari, ca am introdus in parlament o lege intr-o anumita forma si ea iesit din parlament usor amendata (si unele amendamente sunt cele care ne dau astazi batai de cap la implementare), ca am pornit pe un drum din dorinta de a creste calitatea activitatii de voluntariat si recunoasterea de care voluntariatul se bucura si trebuie sa ne asumam consecintele acestei dorinte care, in acest moment, se traduc in ceva mai multa birocratie, si, mai presus de toate, sa ne uitam la prevederile actualei legi a voluntariatului cu un ochi pozitiv si cu perspectiva tuturor partilor implicate, perspectiva care evidentiaza de fapt o normalitate a respectului fata de persoanele care aleg sa se implice si a responsabilitatilor noastre ca organizatii care mediem aceasta implicare. Despre statutul de membru in organizatii si despre voluntariatul spontan si implicatiile legii asupra lor imi propun sa scriu in articole viitoare, caci se numara si ele printre provocarile generate de aceasta lege.

Contact

provobis@provobis.ro
Tel./Fax: 004-0264-412 897
Program: 09:00-17:00
Cluj-Napoca | Romania

Afilieri