Alexandra Ghit a fost voluntara in cadrul proiectului “Europe, Shipbuilding and Children in Redon, France”, proiect implementat de Pro Vobis in parteneriat cu MAPAR Redon si finantat prin programul Erasmus+. Intoarsa acasa, ne-a permis sa aruncam o privire in jurnalul ei de timp liber, sa ne facem o idee completa despre experientele ei si un mod inedit de a invata despre comunitatea in care si-a desfasurat stagiul. Cu acordul ei, va invitam sa vedeti si voi cu ochii vostri cateva fragmente.
EVS in Benzi Desenate – Jurnal de timp liber
Unul din cele mai durabile efecte ale stagiului de voluntariat EVS in Franta este un grand amour pentru benzi desenate. Acum cativa ani, benzile ori romanele grafice mi se pareau un moft dedicat cititorilor lenesi. Ma indoiam ca o carte cu poze iti pune imaginatia in miscare in acelasi fel ca un volum (cu cit mai uzat cu atat mai bine) a carui stralucire trebuie construita in minte.
Apoi am invatat franceza si despre Franta din cartile cu poze si m-am razgandit. Colegii mei de casa din Redon (in Bretagne) aveau o colectie mica si recomandari misto. Pe urma, am utilizat cardul de mediateca (biblioteca + DVD-uri… ma rog) al Muzeului in care am fost voluntara, specializandu-ma in istoria Frantei povestita grafic.
……………………………………………………………….
MARTIE – Etienne Davodeau – Rural!
Un reportaj sub forma de benzi desenate despre ferma de vaci bio a doi prieteni (Serios!). Putin plictisitor si nu inteleg mare lucru pentru ca nu inteleg bine franceza. Totusi, prilej pentru colegii de casa sa imi explice distinctia „fun-da-men-ta-la!” dintre peysan si agriculteur. „Peysan” este taranul care exploateaza suprafete mici in mod sustenabil; „agriculteur”-ul este un antreprenor care se ocupa de produse agricole.
In acea luna sindicatele agriculteur-ilor din Bretagne au blocat autostrazi cu utilaje si cauciucuri in flacari pentru ca se punea problema ca statul sa le taie o parte din subventii. In gospodaria de la capatul satului in care locuiesc, bunastarea agriculturii nesustenabile bine-subventionată de UE ne intereseaza mai putin…
……………………………………………………………….
APRILIE – MAI – Camille Jourdy – Rosalie Blum Vol. 1-3
O banda despre nu-mare-lucru povestită minunat: un benign flacau batran care se plictiseste suficient de tare in viata lui de frizer de oras mic care locuieste in aceeasi cladire ca si mama sa incat sa inceapa sa urmareasca pe strada o femeie pe care stie sigur ca a mai vazut-o undeva. O premisa usor sinistra. Farmecul cartii nu rezida in naturalizarea stalking-ului ci.. cumva… in elevarea excentricitatilor care se nasc in limitele urbelor de provincie.
Cartea e amuzantă pe masura ce regasesc acolo tabieturi care ritmează viata si in Redon: ritualul pietei saptamanale, programul incarcat de activitati recreative de tip constructie de barci in miniatura sau preferinta pentru culoarea rosu-roz.
……………………………………………………………….
IUNIE – Aurel – La menuiserie: Chronique d’une fermeture annoncee
”Atelierul de Tamplarie. Cronica unei inchideri anuntate” spune povestea fiului desenator care nu va continua traditia artizanala si mica entrepriza a familiei. O carte melancolica, cu discutii tata-fiu despre simplificarea asteptarilor clientilor privitoare la tocurile geamurilor (in detrimentul calitatii), politica de taxare a micilor intreprinzatori in Franta si idealurile afacerii de familie. Prilej de a reflecta asupra incapatanarii regionale de a mentine traditiile artizane.
Comuna din apropiere de Redon, LaGacilly, este renumita nu numai pentru ca a ramas sediul companiei globale Yves Rocher ci și pentru comunitatea de pielari, bijutieri, tamplari care functioneaza acolo, proabil intr-o simbioza ciudata cu gigantul cosmetic. Mergem acolo sa ascultam jazz la cafeneaua locala, joia. Atmosfera la aceste concerte e atat de sic-rurala si stereotipic-conviviala incat am de fiecare data impresia ca se filmeaza un episod Lonely Planet. Cartea lui Aurel de asemenea explica obiceiul ”supraveghetorului meu” de a ma invita la un pahar de vin joia in pauza de pranz, in mica bucatarie a muzeului unde lucrez; se pare ca e o veche traditie patronala sa bei o bere saptamanal cu angajatii ca sa stii ce mai fac, ce ii nemultumeste, sa afli o barfa. Mult mai misto decat un teambuilding cu karaoke, sunt destul de sigura.
……………………………………………………………….
IULIE – José-Luis Bocquet & Catel – Olympe de Gouges
Biografia voluminoasa a autoarei „Declaratiei Drepturilor Femeii si Cetatenei (1791)” din timpul Revolutiei Franceze, ghilotinata pentru opozitia fata de Maximilien Robespierre, liderul perioadei de „Teroare” a Revolutiei. Un tom instructiv pentru felul in care un context istoric complex si o personalitate complicata pot fi portretizate intr-un mod accesibil unui public divers. (Cateva luni mai tarziu ziarul LeMonde va publica această minunata istorie scurta a feminismului francez in benzi desenate, in care Olympe de Gouges are un rol proeminent.)
Cam acum incep sa ma gandesc ca as vrea sa propun un atelier de benzi desenate in aer liber pentru una din urmatoarele activitati ale voluntarelor din oras. Carte citita partial pe malul raului, in timpul pauzei de masa.
