Andreea a plecat de-o luna in stagiul EVS pe care si l-a ales. Mai jos, puteti citi despre primele ei experiente si ganduri.
“Pune-ti centura, incepe Aventura!” Asta mi-am spus din senin in timp ce avionul se pregatea sa decoleze. “Primul meu bilet doar dus”, am continuat.
Pe 2 octombrie am plecat ca voluntar EVS, cu destinatia Bureau Information Jeunesse din orasul Vélizy-Villacoublay, nu departe de Versailles ori Paris. Ati ghicit, Franta.
Auzisem deja multe povesti de la fosti voluntari EVS si vazusem multe testimoniale pe retelele de socializare. Pareri impartite. Insa eu asteptasem vreme de 11 ani aceasta oportunitate si era ultima mea sansa deoarece programul accepta doar tineri pana in 30 de ani. Iar eu am 28 si jumatate.
Am plecat cu asteptari mari…de la mine. Stiam inca de cand am aplicat pentru EVS ca voi face ateliere de invatare nonformala a limbii engleze pentru copii si studenti, voi promova mobilitatea tinerilor si voi adauga valoare atat activitatilor din cadrul structurii pentru care sunt voluntar, cat si proiectului pe care il realizez cu alti voluntari EVS.
Ma gandeam ca lucrurile nu pot fi atat de diferite fata de cultura romaneasca si de ceea ce invatasem eu despre cultura franceza la scoala si la facultate. Insa… cultura Frantei inglobeaza acum o paleta mare de alte culturi, de pe toate continentele. Am sperat ca francezii sunt mai deschisi catre a calatori, avand in vedere ca, pentru bugetul lor, biletele de avion sau alte mijloace de transport sunt comparabil mai ieftine. Dar nu. Si asta trebuie imbunatatit, schimbat. Si de-asta sunt aici. Intotdeauna am fost adepta « think big ! » si “nu lasa pe maine ce poti face astazi!”, iar piedicile in acest sens, trebuie depasite.
Mi-a luat putin timp sa ma acomodez vietii de aici, cu exceptia pauzei de masa. Francezii isi aloca in medie o ora jumatate pentru masa de pranz. Cunoscand limba franceza la nivel aproape de nativ, mi-a fost mai usor sa ma adaptez in cadrul echipei si sa nu ma simt ratacita intr-un oras micut. Mentorul, Céline, mi-a fost tot timpul alaturi, mi-a oferit sprijin si siguranta.
A trecut o luna. O luna in care am invatat despre oameni mai mult decat ma asteptam. S-au intamplat atat de multe lucruri frumoase. Ma entuziasmeaza si acum gandul ca am facut aici, ceea ce probabil acasa nu as fi cautat sa fac – de exemplu, sa invat bazele limbajului mimico-gestual.
Astept cu nerabdare urmatoarea perioada si sper ca misiunea mea sa se incheie cu multe satisfactii, atat personale cat si profesionale. Incurajez toti tinerii sa profite de acest program, caci e o experienta reala de viata, o carte in care esti personaj, narator si scriitor in acelasi timp, un pasaport catre multe oportunitati in viitor.
Andreea Hana, Voluntar EVS pentru 9 luni in Vélizy-Villacoublay, Ile-de-France, Franta.
