Vesti EVS din orasul german Görlitz

20864688_1437779676271940_1597250211_n

Am primit vesti de la Teodora Vasilichi, una dintre voluntarele noastre plecate prin Serviciul European de Voluntariat in orasul german Görlitz, unde realizeaza activitati la o scoala primara evanghelica numita „Dietrich-Heise-Schule”. Va invitam sa cititi impresiile ei dupa primele doua saptamani.

20916088_1437779729605268_1589342580_n

Dietrich-Heise-Schule

Alegerea de a petrece un an intreg ca voluntar intr-o tara straina trebuie sa fie ea insasi „voluntara”, adica sa simti ca ai vointa de a face acest pas decisiv in viata ta. Din acest motiv, bucuria nu este mica atunci cand descoperi, odata ce ai inceput stagiul de voluntariat, ca alegerea pe care ai facut-o e una satisfacatoare. In felul acesta, ajungi sa simti cu fiecare zi ce trece ca e locul tau e acolo, iar rolul tau este unul important.

Asta pot afirma eu cu bucurie, acum, dupa doua saptamani petrecute in orasul german Görlitz, in cadrul proiectului de voluntariat de la Dietrich-Heise-Schule. Aceasta din urma este o scoala primara privata, unde rolul meu este acela de teaching assistant, adica ma asigur ca elevii au inteles ceea ce doamnele invatatoare le-au predat si ca cerintele pe care le-au primit sunt corect indeplinite. Scoala a inceput acum o saptamana. Poate parea greu de crezut, dar ziua de incepere a fost sambata. In Saxonia prima zi de scoala este o adevarata sarbatoare. Se incepe cu un „Gottesdienst”, adica un serviciu divin, in care copiii din clasa a doua pregatesc o serbare pentru bobocii din clasa intai. Apoi, toti copiii se indreapta veseli spre scoala, in a carei curte asteapta cea mai mare supriza: „die Zuckertüten”. Acestea sunt niste conuri de carton decorate si umplute cu dulciuri de catre parinti pentru bobocii lor. Parintii sunt cu adevarat generosi, deoarece conurile acestea concureaza cu inaltimea copilasului de clasa intai, care urca pe un mic podium, asteptand impreuna cu „autorul“ surprizei ca aceasta sa se indrepte inspre el, cu ajutorul unui cablu, ca si cum ar cobori din cer. E o buna incurajare de a incepe aceasta etapa atat de importanta – scoala. Si voluntarii au primit o asemenea surpriza, doar ca aceasta era de lungimea unui antebrat. Am dedus astfel ca, cu cat esti mai mare, cu atat mai mica este acea Zuckertüte. E bine de stiut ca acesta este un obicei specific doar Saxoniei; in niciun alt land din Germania nu exista un inceput scolar atat de „dulce”. Mesele din curtea scolii sunt pregatite pentru parinti si copii, acestia din urma fiind asteptati apoi la joaca, la picturi pe fata si baloane uriase de sapun.

Adevarata provocare nu este programul meu de activitate in cadrul scolii, adica de la 07:30 pana la 15:00. As spune mai degraba ca provocarea este aceea de a lucra cu copiii, de a acorda atentie maxima celor douazeci de sufletele din clasa a doua. Se stie doar ca fiecare om are stilul lui de a invata, capacitatea lui de a intelege mai mult sau mai putin, intr-un timp mai scurt sau mai lung. Dar cat pot dura atentia si rabdarea unui copil de 8 ani? Desigur, pentru ca raspunsul la aceasta intrebare sa nu fie unul dezamagitor, trebuie sa te asiguri ca incerci sa dispui mereu de energie si de ingeniozitate. Totusi, nu doar copiii sunt cei care au ceva de invatat. Ma bucur de fiecare data cand observ diferite moduri de gandire si de comportament ale acestor suflete frumoase, ca de pilda atunci cand o fetita ii interzice cu fermitate colegului ei sa arunce cu pietre dupa un biet paianjen din curtea scolii, acea creatura pe care nu am reusit niciodata sa o consider „adorabila“, asa cum o pretuia fetita.

20864688_1437779676271940_1597250211_n

                                           Cei trei noi voluntari, in prima zi de scoala

Colegii mei din proiect care lucreaza la aceeasi scoala sunt Clarisse, care vine din Franta, si Joan, din Spania. Sunt niste persoane foarte pozitive si prietenoase. Joan se ocupa de clasa intai, avand acelasi program pe care il am eu, in vreme ce Clarisse lucreaza de la 11:00 la 17:00, avand grija de toti copiii ce raman la scoala peste programul normal.

Görlitz e un oras care se lasa explorat cu placere. Am facut deja doua tururi ale acestuia: unul in timpul zilei, iar altui in timpul noptii, cu ocazia unui „Nachtwächterrundgang” (Night Watchman Tour), un tur  lung precum si denumirea lui in limba germana. Avand in vedere ca Görlitz este cel mai estic oras din Germania, nu ar fi greu de crezut daca as spune ca in seara in care am ajuns aici am vizitat si Polonia putin, trecand doar podul peste Neiße, raul care constituie granita naturala intre aceste doua tari.

20884924_1437779842938590_64626211_n

Raul Neiße, care formeaza o granita naturala intre Germania si Polonia.

Imaginea surprinde malul drept al raului, reprezentat de orasul Zgorzelec, situat in sud-vestul Poloniei

In ceea ce priveste limba germana, pot afirma ca, desi in criteriul de selectie era mentionata doar ca fiind un avantaj, aceasta reprezinta mai mult o necesitate. Limba engleza se foloseste foarte rar la scoala de aici, fiind predata doar din clasa a 3-a. In schimb, limba poloneza se preda incepand din clasa intai, ca materie obligatorie. Iar noi suntem de asemenea incurajati sa deprindem cat mai multe cuvinte, intrucat un schimb de experienta cu o scoala din Polonia va avea loc de doua ori pe luna.

O concluzie ar fi greu de tras acum, dupa numai o saptamana de la inceperea scolii, inceputul fiind intotdeauna mai ingaduitor. Pot insa a spune ca varietatea pe care fiecare zi o aduce imi asigura prelungirea entuziasmului si pentru urmatoarea zi, fiind astfel pregatita pentru orice provocare.

Vasilichi Teodora, 2017

Contact

provobis@provobis.ro
Tel./Fax: 004-0264-412 897
Program: 09:00-17:00
Cluj-Napoca | Romania

Afilieri