In noiembrie 2010, SEV – un program al Comisiei Europene, îi oferea Ceciliei Popa, pe atunci de 24 de ani, şansa de a se dezvolta personal şi profesional în cadrul unui proiect de voluntariat tocmai pe meleaguri azere, la Baku, în Azerbaidjan.
SEV – Serviciul European de Voluntariat / EVS – European Voluntary Service, este un program european care sprijină mobilităţile tinerilor europeni cu vârste între 18 şi 30 de ani, inclusiv cei români, în ţările Uniunii şi alte ţări partenere, pentru a le dezvolta intr-o maniera nonformala interesele şi abilităţile personale şi profesionale, cît şi valori precum solidaritatea si toleranta, prin implicarea în proiecte de voluntariat. Experienţa de voluntariat nu a fost una nouă pentru Cecilia, ea fiind implicată încă dinainte de această experienţă internaţională în proiecte de acest gen în ţară. Însă experienţa culturală a celor peste şase luni de trai şi muncă alături de colegi azeri şi alţi voluntari străini a fost cu adevărat una dintre experienţele care a făcut-o să privească lumea dintr-un alt unghi.
„Fac voluntariat de mai bine de 6 ani şi în continuare sunt implicată în această sferă prin Asociaţia Youth for Justice cu al său Centru de Voluntariat pentru Justiţie din Bucureşti. Îmi doream de mult timp să devin voluntar SEV şi aceasta pentru că am crezut de la bun început că o astfel de experienţă este inedită şi plină de învăţăminte şi aşa a şi fost. Pot spune că experienţa din Azerbaidjan a fost uriaşă, am s-o ţin minte toată viaţa şi am să fac referire la ea pentru totdeauna.
Proiectul pe care am fost să voluntariez era derulat de Uniunea Studenţilor din Azerbaidjan şi era axat pe tema ecologiei, iar eu am putut crea enorm de mult pe fondul acestui proiect – un punct forte pentru mine. Am învăţat o mulţime de lucruri în Azerbaidjan, plecând de la spectrul cultural, până la cel al proiectului. Am învăţat să trăiesc într-o altă cultură, de pildă, oricât de diferită este faţă de cultura din care provin, iar aceasta înseamnă enorm. Iar profesional, simt că am acumulat abilităţi pe care cu greu le-aş fi acumulat în altă parte – de exemplu, am reuşit să „vând” o idee într-o ţară unde nu vorbeam limba şi doar asta mi-a dat o încredere nebună în mine, căci dacă am reuşit aceasta în Azerbaidjan, nu ar avea ce să nu-mi reuşească în propria mea ţară! Este un lucru minunat cu care te întorci acasă. Categoric SEVul în Azerbaidjan este un punct de referinţă în dezvoltarea mea profesională.
Un lucru extraordinar pe care l-am învăţat despre mine a fost că trebuie să trăiesc după alte reguli, oricât de încăpăţânată aş fi, pentru că eu sunt în cultura lor şi nu ei în cultura mea! Că fetele nu au voie să iasă din casă după ora 20:00; ori că nu au voie să stea în faţă, lângă şofer în maşină; că femeile nu plătesc transportul în public, bărbaţii trebuie să o facă pentru ele, dacă acestea sunt însoţite de bărbaţi; că femeile nu stau niciodată în spatele autobuzului; ori că femeile stau mereu pe scaune şi bărbaţii în picioare în autobuz sau metrou şi că este jignitor pentru bărbaţi, dacă ei iţi oferă locul în mijloacele de transport în comun, să nu stai jos; că fetele nu dau mâna cu băieţii, nici nu se mai pune problema de sărutat pe obraz; ori că femeile trebuie neapărat să ştie să gătească şi să le şi placă asta, bucătăria fiind teritoriul lor; că este firesc să fii urmărită pe stradă de băieţi, este forma lor firească de abordare; că nu ai voie să te ţii de mână pe stradă cu prietenul, nici nu se mai pune problema de sărutat, în acest ultim caz ajungi la poliţie etc…. sunt aspecte ce fac parte din recuzita unui voluntar în Azerbaidjan, iar activitatea de voluntariat se fundamentează pe toate aceste specificităţi culturale! Iar dacă mai eşti şi fată! Voila! Distracţia abia începe!
În Baku, capitala Azerbaidjanului, împreună cu ai mei colegi din proiect, am dezvoltat ideea unei Reţele pentru Ecologie („Network in Ecology”), prin care am dorit crearea unei echipe de lucru în ecologie, alcătuită din toţi actorii sociali implicaţi în domeniu: ONGurile în domeniu, structurile guvernamentale, firme şi corporaţii, organizaţii internaţionale, universităţile, etc. În cadrul acestui proiect specific am desfăşurat întâlniri individuale cu o parte dintre aceşti actori sociali, am organizat 2 workshop-uri, am demarat o cercetare cantitativă pentru a aduna informaţii relevante, am organizat o conferinţă de presă prin care am promovat proiectul, am identificat un sponsor care ne-a şi susţinut pe toată durata proiectului, rămânând ca ei să continue ce am început noi, am creat o bază de date cu toţi aceşti actori sociali şi cu toate resursele şi am identificat paşii de urmat pe viitor după ce noi urma să plecăm, tocmai pentru ca ideea să continue. Acesta a fost doar unul dintre proiectele desfăşurate în Azerbaidjan, au mai fost şi altele (training-uri pentru studenţi pe domeniul ecologiei; o petrecere cu scop social – fundraising pentru proiectele în ecologie, scrierea unui proiect Youth in Action pentru continuarea proiectului nostru), însă de primul am fost direct responsabilă.
Aş recomanda din tot sufletul o astfel de experienţă de voluntariat oricui tânăr român, pentru că beneficiile sunt inexplicabil şi nemăsurabil de fantastice. Greutăţi sunt, cum de altfel sunt pretudindeni, însă depăşirea unor astfel de greutăţi într-o ţară străină te fac şi mai puternic. După cum spunea Nietzsche „ce nu te omoară, te face mai puternic”, cu atât mai mult pe meleaguri străine! Mai mult, poţi rămâne frapat de felul ajutorului pe care îl poţi primi într-o astfel de experienţă.
Odată ce eşti voluntar SEV se creează un sentiment de solidaritate cu alţi voluntari străini şi ajutorul reciproc este grozav. De pildă, am reuşit să ajung în Georgia, ţară vecină cu Azerbaidjanul, însă nu aveam unde sta şi nu prea îmi permiteam locuri scumpe. Dând sfoară în ţară de incursiunea mea, am fost imediat pusă în legătură de către alţi voluntari SEV cu cineva din Tbilisi, Georgia care, culmea, era tot voluntar SEV şi deci am stat la acea persoană. Mi-a făcut o deosebită plăcere să-i întorc favoarea, când o prietenă de-a voluntarei unde am stat a venit în Baku, Azerbaidjan şi am putut s-o găzduiesc şi eu la rându-mi.
Un lucru extrem de important de adăugat este că niciodată nu ştii de unde sare iepurele, cum ar zice românul. Am rămas cu planuri şi contacte şi în prezent lucrez la un parteneriat cu azerii pe o idee de proiect, într-un alt context, pe alt domeniu. Şi prieteniile pe care le menţii… sunt fără cuvinte!” (Cecilia Popa)
–
Pentru mai multe detalii despre SEV – Serviciul European de Voluntariat puteti intra pewww.voluntareuropean.ro. Această rubrică face parte din proiectul “Voluntari activi în România şi Europa” – derulat de Pro Vobis – Centrul Naţional de Resurse pentru Voluntariat în parteneriat cu A.R.T. Fusion şi Centrul de Voluntariat Cluj-Napoca şi finanţat de Comisia Europeană prin programul Tineret în Acţiune. Proiectul îşi propune să informeze cu privire la voluntariat în general şi Serviciul European de Voluntariat în mod special.
