Deja știm cu toții, în martie a început nebunia și toate organizațiile s-au întrebat ce e de făcut, cum va fi afectată activitatea lor, ce pot păstra și ce trebuie să schimbe. Echipele s-au întrebat cum vor lucra de acasă și au trecut prin stări tot mai variate, de la nedumerire și haos, la energie debordantă, planuri mărețe, reorganizare, eficiență, oboseală și chiar epuizare și apoi, reconstruirea energiei.
Noi nu am făcut excepție de la acest proces în echipa Pro Vobis. Cam așa putem descrie cele 2 luni ale stării de urgență pentru noi, cele 5 “fete cucuiete” – Diana, Mădă, Patri, Alina și Corina. Dar credeți că am pus pauză? Nicidecum, în martie am lucrat intens să ne dezmeticim, încercând să stabilim ce putem face noi, din rolul nostru de Centru Național de Resurse pentru Voluntariat, cum putem să ne deservim misiunea pe timp de criză, având multe din activitățile din proiecte suspendate. Una din decizii a fost să gândim o serie de 4 ghiduri prietenoase pentru colegii din sectorul de voluntariat – organizații, instituții și voluntari deopotrivă. Suntem mândre de ce a ieșit – le puteți răsfoi aici: Ghid de implicare a voluntarilor / Ghid de acțiune pentru voluntari / Voluntar oricând, oriunde / Ține-ți echipa aproape.
Dar marea întrebare pe timp de criză era – “Ce ne facem cu SNV-ul?”. Evenimentul nostru de tradiție, punctul culminant al fiecărei primăveri, care concentra atenția și energia echipei în fiecare lună mai – avea agățat de el un mare semn de întrebare. Ne-am dat seama repede că nu avem de ales și trebuie să îl amânăm. Și totuși, perioada 11-17 mai fusese dedicată în calendarele noastre și ale partenerilor locali tradiționali ai SNV pentru celebrarea și recunoașterea voluntarilor. Așa era și în mințile noastre, încrustat acolo. Am simțit că nu putem lăsa săptămâna să treacă pur și simplu. Așa că cel mai firesc a fost să gândim o campanie prin care să prezentăm și altora tot ce aflasem deja că se întâmplă – tot voluntariatul care a “înflorit” pe timp de criză, tot ce ne impresionase atât de mult.
Așa s-a născut ideea campaniei Căutăm Super-Eroi, care a crescut organic, aducând povești și experiențe tot mai captivante, mai pline de candoare sau de o forță de mobilizare fantastică. Campania asta ne-a transformat pe noi în “jurnaliste sub acoperire” – fără vreo experiență prea amplă de comunicare, PR sau media, dar cu o pasiune uriașă pentru a reflecta voluntariatul și efectele lui. Am pornit cu gândul că vom strânge poate 7 povești de voluntari, din domenii diferite și poate tot atâtea exemple de programe de voluntariat de succes, care au trecut peste greutățile clipei, peste lipsa de resurse, peste agitația generală, menținând totuși un mod de lucru profesionist cu voluntarii. Știam deja de multe din ele și am simțit că rolul nostru este să spunem aceste povești, să le reunim sub umbrela SNV.
Mai mult, am vrut să dăm o notă specială acestor povești și crâmpeie de trăiri voluntărești, să le dăm culoare, așa încât am apelat la 2 ilustratoare dragi nouă – Alisia Damian-Coantă și Andreea Buzec – le-am prezentat ideea, și faptul că am vrea să le oferim în schimb voluntarilor câte o mică apreciere simbolică pentru munca lor – o ilustrație inspirată chiar din cuvintele lor. Cele două DA-uri au venit mai repede decât ne așteptam. Alisia și Andreea au acceptat să fie voluntare la rândul lor – și să creeze ilustrațiile, punându-și fiecare amprenta artistică și trecând mărturiile voluntarilor prin filtrul lor creativ, transpunând în imagini zilele lor de activitate și super-puterile lor. Nici nu știam prea bine la început cât vor avea ele de muncă, pentru că nu aveam imaginea răspunsurilor pe care le vom primi. Dar ele au acceptat incertitudinea și ne-au fost alături exemplar – vă mulțumim din suflet!
De la final de aprilie au început să sosească istorisiri, testimoniale, gânduri și recomandări de oameni care s-au implicat în acțiuni de voluntariat ca răspuns la criză. De la 7 voluntari, am ajuns să reflectăm 21. Care mai de care mai special. Cunoașteți-i și voi!! Fiecare din ei e o inspirație!
De la 7 programe de bune practici în planul inițial, câte unul pe zi, am ajuns să avem la finalul săptămânii 13 articole foarte detaliate, despre tot atâtea programe care au dovedit forța voluntarilor și arta coordonatorilor lor.
Ne-am transformat aproape peste noapte într-o echipă de comunicatori fervenți, prelucrând articole fiecare din noi, realizând interviuri cu liderii programelor, concepând texte de promovare în postări online, încârcând articole pe site, planificând ordinea postărilor, pe măsură ce primeam ilustrațiile de la voluntarele noastre creative, care lucrau și ele pe măsură ce soseau testimoniale. Și consumând desigur litri și litri de cafea, bombardându-ne cu mesaje și telefoane, propuneri și ședințe organizatorice.
Diana a fost “the mastermind” din spatele întregii campanii, omul cu ideea și coordonarea, cu viziunea clară despre ce vrem să iasă, dar și “zâna” raportului “Mai puternici împreună”. Mădă a fost la butoanele postărilor în social media, alegând cu atenție mixul cel mai potrivit de cuvinte, aranjând cu atenție și grijă textele și imaginile. Corina e responsabilă de cele mai lungi si detaliate articole, pentru că nu a lasat-o inima să renunțe la nicio informație. Patricia a împânzit grupurile, în căutare de super-eroi, dând sfoară în țară, adunând contacte de organizații, completând informațiile deja colectate. Toate 4 am realizat interviuri cu organizațiile, am promovat chestionarul, căutând să ajungem la cât mai mulți eroi, am făcut “proof-reading” la greu, pigălind cu grijă fiecare textuleț. Alina ne-a ajutat să ne amplificăm comunicarea, menținând relația cu presa – datorită ei, am atras atenția mai multor persoane și prin interviurile radio și TV obținute am reușit să ducem poveștile către mai mulți oameni. Iar Alisia si Andreea au pictat Super-Eroi 🙂
Toate am făcut mai mult de atât. Nu au mai existat alte sarcini, alte proiecte. Timp de 2 săptămâni atenția noastră, discuțiile noastre, abilitățile noastre au fost cu totul îndreptate către Super-Eroi. Am “bibilit” texte, le-am scris și rescris, uneori îngrijorându-ne că e prea mult sau prea puțin, cerând fotografii, detalii în plus, încercând să înțelegem cât mai mult din modul în care s-au organizat voluntarii, procedurile de lucru, arta fină a coordonatorilor în a-i motiva, emoțiile voluntarilor în contact cu beneficiarii, trăind cumva alături de ei experiența pură și intensă a voluntariatului pe timp de criză. Am citit, recitit, reformulat și rafinat peste 80 de pagini de text, am dat fiecare din noi feedback pe zeci de paragrafe, pe fiecare alegere de cuvinte, pe textele postărilor de Facebook, pe cum să fie așezat totul în pagină, ce expresii reflectă mai bine ce vrem să spunem, chiar și unde să fie fiecare virgulă – astfel ca totul să reflecte cât mai bine, cât mai fidel, cât mai deplin, munca uriașă din spatele textelor noastre, energia debordantă a coordonatorilor, implicarea lor neobosită, spiritul lor de leadership și dragul lor de voluntari și de beneficiari deopotrivă, pentru care toți au fost dispuși să se expună riscurilor. Noi am făcut până la urmă o serie de texte, o poveste în imagini și cuvinte, a faptelor bune din realitate, din zeci de comunități, o reflectare a lui “se poate”. Ei însă au făcut totul! Suntem onorați că am putut să vorbim de acești super-eroi!
Pe măsură ce am descoperit noi și noi exemple și povești ce merită spuse, ne-am dat seama că trebuie neapărat să adunăm la un loc datele disponibile, să le reunim într-un raport privind voluntariatul pe timp de criză, să dăm, chiar și parțial, măsura voluntariatului adevărat, de la nivelul comunităților, pornit dintr-o recunoaștere aproape viscerală a responsabilității individuale de a acționa într-o situație de maximă necesitate, în beneficiul direct al celor mai afectați de ea. Din datele strânse de la 78 de organizații doar (până în 15 mai), forța cumulată a voluntarilor e mai mult decât vizibilă – e grăitoare. Dacă vreți să înțelegeți din câteva cifre ce au făcut peste 8200 de voluntari în doar 2 luni, intrați aici.
Vă veți simți parte din acest ÎMPREUNĂ, care ne-a făcut pe toți mai puternici, dar și mai recunoscători. Vă încurajăm să priviți cifrele și să înțelegeți rezultatele, dar apoi să descoperiți și poveștile, mărturiile din spatele cifrelor. De fapt, pe oamenii care le-au făcut posibile. Fiecare din ei este pentru noi un Super-Erou, nu numai sau nu neapărat pentru că faptele lor luate individual sunt ceva nemaiîntâlnit sau ieșit din comun, ci pentru felul în care au știut să realizeze aceste fapte în mod firesc, generos, dintr-un prea-plin de atenție, empatie și dăruire, în condiții total neobișnuite de activitate, de viață, de trăiri interne sau raportare personală la o situație fără precedent pentru noi toți. Iar ei toți împreună sunt pentru noi dovada puterii imense pe care o avem, de a împrăștia și multiplica binele.
Vă mulțumim din inimă, oameni buni!
Echipa Pro Vobis
