„Cei mai mulţi medici vor face voluntariat în spitale, în perioada concediului fără plată”, a afirmat în repetate rânduri preşedintele Colegiului Medicilor, încă din 2009.
Referindu-se la situaţia medicilor de familie în 2011: „40 la sută nu vor putea supravieţui profesional până anul viitor cu actualele norme, care îi obligă să facă muncă voluntară pentru pacienţi.”
„Armata Română angajează peste 1.800 de soldaţi şi gradaţi voluntari”.
Acestea sunt doar câteva afirmaţii şi titluri vehiculate în mass-media în ultimii ani cu privire la voluntariat. Se face frecventă referire la munca „voluntară”, însă cel mai adesea în contexte aflate în total dezacord cu însăşi definiţia conceptului de voluntariat: “o activitate desfăşurată în folosul comunităţii, fără a urmări o recompensă financiară, din proprie iniţiativă şi fără nici un fel de constrângeri”.
Munca prost plătită, neplatită sau platită cu întârziere, mai ales în contextul recentelor tăieri salariale, e adesea prezentată ca fiind echivalentă cu a face voluntariat. Nimic mai fals! Alteori, comparaţiile cu munca patriotică – departe de a fi prestată din proprie iniţiativă şi fără constrângere – nu mai contenesc. Angajarea în armată, în ciuda remuneraţiei pe care o implică, utilizează cuvântul “voluntar”. În aceste vremuri tulburi din punct de vedere economic se vehiculează ideea că am fi până la urmă cu toţii voluntari, mai de voie, de nevoie.
Pro Vobis – Centrul Naţional de Resurse pentru Voluntariat vă provoacă la o rubrică de dezbateri pe o temă care ne priveşte sau ar trebui să ne privească pe toţi: implicarea în dezvoltarea comunităţilor noastre prin voluntariat. Fără constrângeri, fără interese meschine, fără comparaţii cu munca patriotică, ci aşa cum o fac sutele de oameni – tineri şi seniori deopotrivă, care îşi investesc o parte din timpul, talentul şi energia lor în proiecte comunitare.
Tu ce părere ai, ce înseamnă de fapt a fi voluntar? Ce înseamnă pentru tine “în folosul comunităţii”?
